Radu Beligan: „După o pauză de opt ani, voi juca din nou“

După o pauză de opt ani, de când a avut premiera cu „Egoistul“, Radu Beligan va reveni pe scenă într-un nou rol, la Teatrul Metropolis din Bucureşti. La 94 de ani, Radu Beligan dezvăluie secretul tinereţii veşnice. E simplu: activitatea susţinută. „N-aţi remarcat că majoritatea deceselor survin după ce oamenii ies la pensie şi întrerup orice activitate?“. Radu Beligan lucrează mult, la 94 de ani. S-a obişnuit şi scrie la computer. Nimic nu e imposibil pentru el. Fotografii: Petrică Tănase. Citiţi interviul integral, în Ziarul Metropolis.
(16 fotografii)

Pentru Fullscreen apăsaţi F11

„Voi juca într-o piesă românească, modernă, care a fost scrisă special pentru mine de o tânără foarte talentată, Mona Radu. «Lecţia de violoncel» va avea premiera în această toamnă la Teatrul Metropolis din Bucureşti, sub bagheta lui Felix Alexa. Alături de mine, Lamia Beligan, Marius Manole şi Rodica Ionescu“.

„Activitatea susţinută. Cam ăsta ar fi secretul meu. N-aţi remarcat că majoritatea deceselor survin după ce oamenii ies la pensie şi întrerup orice activitate?“

„Perioada cea mai fertilă a teatrului românesc a fost în anii apăsători ai «tezelor», ai «plenarelor», cu «documentele» lor, tot mai numeroase şi aberante. În acea perioadă nefastă, teatrul le-a oferit oamenilor o oază de libertate şi de speranţă“.

„Spuneaţi că v-aţi născut odată cu România Mare. Aţi avut vreodată acest vis, de a vedea încă o dată România Mare, unită?“. Radu Beligan: „Da, şi încă nu l-am pierdut“.

„Un om inteligent trebuie să fie informat. Deşi, mi se întâmplă deseori, când deschid televizorul, să îmi spun că ignoranţa are şi ea avantajele ei“.

„Nu mi-a fost niciodată ruşine că sunt român. Nici măcar atunci când, călătorind cu metroul, la Paris, am fost abordat de câte un conaţional dotat cu acordeon, muzicuţă sau măcar o pancartă cu tradiţionalul «Je suis roumain, donnez-moi 50C pour manger» – şi, credeţi-mă, nu mi s-a întâmplat de puţine ori“.

„Mă simt mândru că sunt român în fiecare zi“.

„Nu pot să spun că preşedinţii de după `90 nu mi-au arătat respectul cuvenit. Pot însă să afirm că singurul politician de a cărui sinceră preţuire pot depune mărturie e Mugur Isărescu“.

„De ce v-aţi temut cel mai tare în viaţă?“ Radu Beligan: „De prostie“.

„Un mare actor trebuie să aibă: eleganţă, gust, stil, demnitate, clasă“.

„Aţi văzut vreodată un mare actor jucând un rege? Pe lângă el, ai impresia că regii adevăraţi nu prea au talent“.

„Un ţigănuş de vreo zece ani se apropie de mine în târg la Bolintin: «Nu eşti dumneata artistul ăla care a jucat în filmele alea?».

„Motto pentru un volum de memorii: «Nu vorbi niciodată despre tine! Scrie!»“

O rachetă de tenis Dunlop, cu o dedicaţie de la Ilie Năstase („Cu cele mai alese sentimente“, Ilie Năstase, 2010).

Un colţ din apartamentul lui Radu Beligan, situat într-un bloc vechi din centrul Bucureştiului.

„L-am întâlnit pentru întâia oară pe Eugéne Ionesco în… Japonia. Aflase că Scrisoarea pierdută se jucase la Tokio și mă întreba, cu o curiozitate infantilă : „Oare cum or fi tradus japonezii «Curat‑murdar» și «Pupă‑l în bot și‑i papă tot» ?“.