Balerina Corina Dumitrescu spulberă 9 mituri despre balet

Baletul e scump, spune poveşti siropoase şi se adresează mai mult fetelor. Sunt câteva dintre miturile care ne ţin departe de sala de spectacol. Corina Dumitrescu, de 20 de ani prim-solistă a Operei Naţionale Bucureşti, ne spune cum stau lucrurile în realitate. Fotografii: Petrică Tănase. Citiţi articolul integral, în Ziarul Metropolis.
(24 fotografii)

Pentru Fullscreen apăsaţi F11

Mitul 1. Baletul este despre povești învechite – frumoase în păduri adormite, lacuri ale lebedelor și spărgători de nuci. Adică prinți și prințese – femei în tutu și bărbați în colanți.

Este și despre acestea, dar nu numai. Cine crede doar atât despre balet, cred că nu a pășit în sala Operei atunci când sunt reprezentații ceva mai contemporane.

Acum se dansează și spectacole diferite de povestile cu prinți si prințese, cu mesaje actuale și muzică contemporană.

Există titluri care în mod sigur i-ar surprinde pe adepții acestei teorii. Sper din tot sufletul ca Opera să pună în scenă spectacole care să convingă și cele mai sceptice persoane.

Mitul 2. Toate baletele sunt la fel. Dacă ai văzut unul singur și nu ți-a plăcut, e clar că n-o să-ți placă nici altele.

Depinde foarte tare de cine-ți face „introducerea” în spectacolele de balet – cred că e un pas foarte important.

E în funcție de ce fel de persoană ești: dacă ești romantică, bineînțeles că un spectacol de dans clasic va fi o alegere bună; dacă ești un spectator care nu ai încredere în lucruri de genul ăsta, ar trebui să alegi un spectacol mai pe zona contemporană.

Mitul 3. Spectacolele de balet, ca și cele de operă, sunt foarte scumpe.

În condițiile în care cel mai ieftin bilet este 6 lei și cel mai scump – 55 de lei, iar un bilet la cinema este 25 de lei…

E clar că cei care cred că baletul e scump nu vin de fapt la Operă.

Apoi, e vorba și de câți oameni sunt implicați într-un spectacol de proporții mari, ca de exemplu „Lacul lebedelor”: cel puțin 50 de dansatori pe scenă, cam tot atâția oameni în fosă, plus personalul care asigură montarea decorurilor și cel care este în foaier și asigură confortul publicului. În jur de 200 de persoane.

Mitul 4. Baletul este snob și elitist.

Nu cunosc așa ceva. Publicul pe care îl știu eu frecventează toate genurile de spectacole. Și nu cred că baletul e elitist.

Dar cred că, fiind alimentați de aceste mituri, oamenilor le este teamă să vină la un spectacol de operă sau de balet.

Și-atunci, din cauza acestei frici de a vedea genul acesta de spectacol – pe care s-ar putea să nu-l înțeleagă – consideră că spectacolele se adresează unei anumite pături sociale.

Mitul 5. Baletul nu e pentru tineri.

Trebuie să recunoaștem, nu toate montările sunt foarte bune. Unele sunt învechite, poate că trebuie schimbate decorurile, regia, coregrafia. Deci publicul e format și de producția Operei.

Mitul 6. Baletul e pentru fete. Bărbații merg la cârciumă, femeile unde să meargă?! (râde)

Mitul 7. Trebuie să te pricepi la balet ca să-l poți gusta. Nu cred că e o obligație să cunoști baletul, ca să-l înțelegi. Dar, sigur, te poate ajuta. Așa cum, în viață, contează educația.

Mitul 8. Balerinele sunt niște femei din porțelan, care mănâncă trei biscuiți și-un ou fiert pe zi.

Dacă am fi de porțelan, sigur ne-am sparge. Pentru că sunt multe spectacole din care ieșim cu o grămadă de vânătăi, din cauza prizelor, a faptul că te trântești pe jos.

Sigur, o mișcare arată cu totul altfel pe un corp subțire, față de unul masiv. Dar obsesia legată de alimentație nu mi se pare normală; sunt atâtea femei slabe, care nu sunt balerine și nu țin regim.

Mitul 9. O balerină e în formă până la vreo 30 de ani. La 40 de ani, e deja expirată.

Nu e o regulă; depinde foarte tare de corp, de voință și de dorința de a fi pe scenă. Nu m-aș fi imaginat niciodată la 44 de ani, încă pe scenă.