Dansul oriental. Misterul, senzualitatea, costumele elaborate. Și totuşi, „eşti suficientă aşa cum eşti”, îmi spune Kamilla, care a descoperit această formă de exprimare acum 14 ani şi, de atunci, nu s-a mai oprit. Fotografii: Petrică Tănase.  

Iulian Tănase: N-ar fi rău să fi scris „Un veac de singurătate”…

Ziarul Metropolis continuă rubrica „În biblioteca mea”, care vă invită acasă la cei mai importanţi oameni de cultură ai momentului. În intimitatea bibliotecii personale, Iulian Tănase povesteşte despre textele revelatorii, despre poeziile (proaste) din tinereţe şi despre o buclă a sincronicităţii cu un anume domn Gwyn. Fotografii: Petrică Tănase. Citiţi interviul integral, în Ziarul Metropolis.
(20 fotografii)

O după-amiază de mai în care stă să plouă. Un perete ticsit cu cărți. Mai multe perechi de ochi gri-albaștri. Doi copii vor să se joace. Iulian Tănase le spune: „Un pic mai târziu, acum am treabă.”  Sacha se cațără pe canapea și suflă în reportofon. Adora sare în brațele lui Iulian.

Balerina Corina Dumitrescu spulberă 9 mituri despre balet

Baletul e scump, spune poveşti siropoase şi se adresează mai mult fetelor. Sunt câteva dintre miturile care ne ţin departe de sala de spectacol. Corina Dumitrescu, de 20 de ani prim-solistă a Operei Naţionale Bucureşti, ne spune cum stau lucrurile în realitate. Fotografii: Petrică Tănase. Citiţi articolul integral, în Ziarul Metropolis.
(24 fotografii)

Mitul 1. Baletul este despre povești învechite – frumoase în păduri adormite, lacuri ale lebedelor și spărgători de nuci. Adică prinți și prințese – femei în tutu și bărbați în colanți.

Rugin + Răsu + Ago = Love. Building

Iulia Rugină, Oana Răsuceanu şi Ana Agopian inventează poveşti şi le transformă în filme, ca de exemplu „Love Building”, o comedie romantică despre relaţiile de cuplu. De ce ai nevoie ca să faci film şi cum se scrie un scenariu „în trei”? Fotografii: Petrică Tănase. Citiţi reportajul integral, în Ziarul Metropolis.
(23 fotografii)

Secvenţa 1: Etajul doi, mansardat, al unei clădiri recent renovate, nu foarte departe de parcul Cişmigiu. Ora 7 seara.

Teatrul cu ochii închişi

Există un loc în care te poţi bucura de teatru aproape gratuit, aproape în fiecare zi: la tine acasă, în camera în care ţii radioul sau calculatorul. În vara aceasta, Radio România Cultural transmite spectacole ale Teatrului Naţional Radiofonic seara, de la ora 21.00. Iar la toamnă, în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru Radiofonic, bucătăria unui spectacol de „teatru la microfon” va ieşi pe scenă, în văzul lumii; chiar cu piesa „Ce ştia satul”, pe care eu am descoperit-o într-o zi de iulie, alături de regizorul Mihai Lungeanu şi de actori ai Teatrul de Comedie din Bucureşti. Fotografii: Petrică Tănase. Citiţi reportajul integral, în Ziarul Metropolis.
(26 fotografii)

Ora 9 dimineața, într-o zi de iulie, în Studioul T1 „Mihai Zirra“: George Mihăiţă şi Virginia Mirea au venit să înregistreze „Ce ştia satul“, comedie într-un act de Al. Valjan, prima piesă transmisă la radioul românesc, acum 84 de ani.

Radu Beligan: „După o pauză de opt ani, voi juca din nou“

După o pauză de opt ani, de când a avut premiera cu „Egoistul“, Radu Beligan va reveni pe scenă într-un nou rol, la Teatrul Metropolis din Bucureşti. La 94 de ani, Radu Beligan dezvăluie secretul tinereţii veşnice. E simplu: activitatea susţinută. „N-aţi remarcat că majoritatea deceselor survin după ce oamenii ies la pensie şi întrerup orice activitate?“. Radu Beligan lucrează mult, la 94 de ani. S-a obişnuit şi scrie la computer. Nimic nu e imposibil pentru el. Fotografii: Petrică Tănase. Citiţi interviul integral, în Ziarul Metropolis.
(16 fotografii)

„Voi juca într-o piesă românească, modernă, care a fost scrisă special pentru mine de o tânără foarte talentată, Mona Radu. «Lecţia de violoncel» va avea premiera în această toamnă la Teatrul Metropolis din Bucureşti, sub bagheta lui Felix Alexa. Alături de mine, Lamia Beligan, Marius Manole şi Rodica Ionescu“.

Tiberiu Soare: „Noi, muzicienii, suntem vânători de stări privilegiate

Tiberiu Soare are 36 de ani şi-şi consideră meseria o vocaţie; dirijează operă şi muzică simfonică, dar îi sclipesc ochii şi când vorbeşte despre Pink Floyd. De aproape un an, este dirijor şef al Formaţiilor muzicale Radio, o poziţie despre care apucă să povestească la o ţigară, în fereastra dintre două repetiţii. E îmbrăcat în blugi şi poartă în geantă o partitură plină de adnotări, pe care a studiat-o timp de trei luni, ca să poată dirija un concert de o oră şi jumătate. „De ce?“ – asta i se pare întrebarea esenţială în meseria lui. Fotografii: Petrică Tănase. Citiţi interviul integral: în Ziarul Metropolis
(18 fotografii)

„Muzica nu e neapărat denotativă. Poate fi demonstrativă, pur și simplu. E ca și cum cineva ți-ar arătat luna și tu te-ai uita la deget, întrebându-te ce vrea să spună degetul respectiv. Nu vrea să spună nimic! Îți arată luna“.

Andi Vasluianu: „Joc mai întâi pentru mine. Nu e vorba de egoism“

E greu să nu-ţi fie familiară figura lui Andi Vasluianu. Dacă nu de la teatru, atunci din reclamele TV sau din filme. Numai anul trecut a jucat în două: „Despre oameni şi melci“ şi „Minte-mă frumos“. Anul acesta, îl vom vedea la televizor în serialul produs de HBO, „Rămâi cu mine“. Dar actorul rămâne la fel de fidel scenei, la Teatrul „Toma Caragiu“ din Ploieşti şi la Teatrul Act din Bucureşti, unde joacă în trei spectacole: „Iluzii“, „Capra cu trei iezi“, „XXL (Fat Pig)“. Fotografii: Petrică Tănase. Citiţi interviul integral, în Ziarul Metropolis.
(14 fotografii)

„Există şi un soi de plictiseală. Şi, când te plictiseşti, începi să pui floricele, să faci glumiţe, să schimbi rolul, pentru că te-ai plictisit de el. De obicei la comedii, ca să le ţii în priză, mai aduci câte-o glumiţă în plus. Ca să-l ţii şi pe partener în priză“.

O zi din viaţa unei balerine

„Când păşeşte pe scenă, o prim-balerină trebuie să-ţi oprească respiraţia“ spune Andra Ionete, prim-balerină la Opera Naţională Bucureşti. Pentru plutirea din timpul dansului, ea plăteşte cu rutina repetiţiilor, de câteva ori pe zi. Fotografii: Petrică Tănase. Citiţi reportajul integral, în Ziarul Metropolis.
(41 fotografii)

„One, and two, and three and four“ se aude vocea maestrului, un bărbat îmbrăcat în negru, drept, chel, trecut de șaizeci și ceva de ani.